Inceput de vara in Bucuresti

Se pare ca zilelele insorite incep sa se insire una dupa alta , in fiecare saptamana , aici ,in Bucuresti! Deocamdata , soarele nu arde atat de puternic , dar nici mult nu mai are ….Totusi , prefer cerul albastru cu nori pufosi si la 30 si ceva de grade , frigului si umezelii din iarna trecuta!
Intre timp , puiutii ( Rosa , Blackie si Baloo) sunt intr-o pauza de somn – thank God!- Binteinteles , ca s-au cuibarit langa scaunul de la birou , adica cat mai aproape de mine. Probabil ca ma vad ca pe o mama sau mai exact , ca furnizorul de mancare , din moment ce numai eu le servesc papica ) Puffy , pe de alta parte , leneveste pe afara , ascunzandu-se de soare , cautand racoarea! In momentele acestea , privindu-i cum dorm sau lenevesc ….ma apuca un drag de ei , si i-as dragalasi , dar nu vreau sa ii trezesc …:P Sunt atat de pufosi , atat de micuti si fragezi , cateodata mai sforaie , alteori au diverse vise si chitaie sau dau din coada si in timpul asta , nu pot sa nu observ cat de apropiati sunt ca manifestari cu oamenii , cu copiii! – niste copii super energici!
O sa-mi fie dificil sa ma adaptez din nou la traiul fara ei , dar puiutii cresc si au nevoie de papica mai multa , apoi de vaccinuri , or sa aiba nevoie mai apoi de miscare si in afara casei …iar eu nu le pot indeplini in viitor toate aceste necesitati. Pe de-o parte pentru ca il am pe Puffy si egoistul de el nu accepta in perimetru partener de joaca etc ( si am incercat sa il impac cu puiutii , dar revolta lui este de neinduplecat) , pe de alta parte problema banilor ramane printre motivele principale pentru care nu pot sa ii pastrez! Apoi , cum inca sunt la inceput de drum – in sensul construirii unui camin doar al meu , propietate personala -nu pot sa prevad ce schimbari pot aparea iar , atunci nu as vrea ca din cauza schimbarilor , sa le produc rau sau mai exact , sa ii pun spre adoptie dupa o vreme in care s-au atasat de mine prea mult. Si viceversa. Luna asta Puffy a implinit un an . Dupa un an de vietuit alaturi de noi si noi alaturi de el , am realizat ca a-l da spre adoptie sau a-l duce la tara , la bunici , este ceva de neconceput! Este cainele meu , parte integranta din familia mea.
De aceea , sper sa le gasesc si acestor micuti stapani care sa gandeasca in acelasi mod ca si mine in privinta aceasta . Cainele este si o bataie de cap , dar o si mai mare bucurie ! Este o responsabilitate asa cum este si un copil sau o persoana de care trebuie sa ai grija. Si la fel sau poate chiar mai mult , recompensa grijii tale pentru el este pe masura responsabilitatii.
Ca atare , numarul mare de caini fara stapan nu sugereaza altceva decat o iresponsabilitate in masa a societatii in ingrijirea , devotamentul si protectia acestor fiinte.
Ar fi ironic ca elementele budismului , legate de reincarnare sa se aplice oamenilor dupa moarte. Ce ar insemna asta pentru romanii care au ucis , torturat , neglijat si abandonat animalele de companie ? O reincarnare pe Pamant exact sub forma pe care au persecutat-o cel mai mult!

Fara titlu

Viata ca adult este nesfarsit de problematica .. pentru ca trebuie sa faci fata diverselor cerinte de supravietuire si trebuie sa te integrezi printre oameni , sa te adaptezi , sa te restructurezi astfel incat , sa fii acceptat , dar mai presus de asta , sa nu fi singur . Societatea a devenit ca un corset . Asa o simt. Dar , daca nu faci parte din corset , respiri liber , insa in afara aceastuia. Incorsetarea apropopie fizic mai mult oamenii , creeand sentimentul de inabusire , de ingradire , iar o data ce te nasti in aceasta ingradire si traiesti cativa ani , zeci de ani , adaptandu-te fizic si mental , banuiesc ca este foarte greu sa te simti confortabil , culmea , atunci cand poti respira liber , deplin . Dar , unde poti respira liber , in afara corsetului ? In propia minte? Exista un loc …fizic neingradit?
Visez ….
( E asa de cald incat, nici gandurile nu mi se trezesc …stau in racoarea inconstientului , subconstientului )

Vreau aventura , romantism , libertate , curaj , bucurie …dar , nu le gasesc nici in mine , nici in altcineva. Singurele sclipiri neincorsetate au loc in somn si in reveriile din timpul dupa amiezii. Tot viitorul meu misterios , pe care il visam , il asteptam din copilarie nu este altceva decat un prezent monoton , o constanta monotonie . Uneori , mai izbucnesc vulcani ce starnesc rauri de adrenalina si emotii negative , alteori Puffy devine singura modalitate de bucurie , de fericire gingasa.

Nu poate sa existe vara fara temperaturi de 40 grade?

Apus in ultimele zvacniri ale verii!