…si , da! , nu exista legi pentru animale in Romania ( si cele care sunt , nu le respecta nimeni!)

azi , o zi ca oricare alta de altfel , nimic deosebit nu s-a intamplat in societatea romaneasca , numai ca e speciala pentru mine fiindca , azi , mi s-a dovedit concret ca demersurile luate de un cetatean obisnuit pentru a sanctiona pe cei care isi abandoneaza cainele , sunt neutralizate de marsavia organelor de politie ( umana si veterinara) precum si de lipsa de implicare a ASPA. Ba mai mult , am constatat cu dezamagire ca persoane care iti impartasesc aceleasi valori intr-o anumita directie , se retrag din a te sustine oficial atunci cand nevoia o cere.
Mai concret , motivul pentru care pot declara aceasta zi : CEA MAI AMARATA ZI A ANULUI DE PANA ACUM! este acesta: in timp ce ingrijeam de cei 3 catelusi de langa primaria obor si intretineam o conversatie banala , despre neajunsurile tarii noastre cu o doamna iubitoare de animale , am auzit un chitait si am putut intrevedea cum cineva a lasat din masina un catelus. Dupa un moment de ezitare , m-am dus sa il abordez pe “nenea”. Acesta era insotit de un tigan si , dupa cum am constatat mai tarziu , avea stand sau ceva afaceri in complexul Bucur Obor. Venea din CL. L-am intrebat ce este cu catelul , daca e al lui , daca l-a accidentat . Razand mi-a spus ca a cazut din masina . L-am amenintat cu politia …mi-a intors spatele si a plecat. Dupa aceasta scurta faza in care “nenea’ si-a aratat “adevarata valoare” , a urmat demersul meu telefonic la : 112 , la politia pentru protectia animalelor , la aspa. 112 – ” vom trimite un echipaj al politiei locale’ , politia vet. ” suna-ti la aspa , au ei inspectori care se ocupa cu astfel de lucruri ” sau ” inca nu avem legi pentru asemenea cazuri’ , ASPA : ” nu mai avem locuri , suna-ti la politie” .
In tot acest timp , urmaream pe sub masina micutul pui metis de pekinez , sa-l prind si sa am dovada abandonului. Uitasem complet de punga de kaufland – din aia mai rezistenta- cu borcanul de mancare , sticla de apa si una de lapte . Dupa ce , cu ajutorul unei tinere, am reusit sa prind puiutul , m-am intors catre locul unde ii hraneam pe puiuti. Am ramas stupefiata si nu stiam ce sa fac , sa rad isteric sau injur de mama focului : punga disparuse , dar cine a luat-o a avut “grija” sa lase borcanul gol , si sticlele la fel goale – Slava Domnului ca ii hranisem pe negriciosi!- langa trunchiul copacului. Ce tara! Ce ironie ! Cand esti la ananghie si derutat , romanii exact atunci , te ataca , te prada si te fac sa te simti si mai slab, mai singur!
Bineinteles ,nu ma cramponez de punga in sine , ci de situatie , de gest!
Da , este clar , Romania este tara fara legi coerente , logice si aplicabile! Cele existente sunt invechite , pline de cuvinte arhaice ce nu mai corespund realitatii actuale si interpretabile.
Astazi mi s-a aratat in fata , goala pusca! , nimicnicia romaneasca , tiganeasca .
Ce s-a intamplat cu puiutul …l-am lasat pe pajiste , cei 3 catelusi l-au speriat , s-a refugiat sub masina , acolo a ramas. Eram prea epuizata mental si fizic ca sa mai am puterea rationalizarii situatiei. Mi-e ciuda pe mine pentru acest fapt. Mi-e ciuda ca am limite atat de inguste – ca si resurse energetice ma refer .
daca il gasesc maine …nu stiu ce o sa fac , as vrea sa il iau acasa , dar apoi ? Scandal cu parintii , scandal poate cu vecina , conflict cu Pufi , munca de lamurire ca il iubesc in continuare chiar daca aduc si alti patrupezi acasa ….alte reprosuri de la parinti , sentiment de coplesire a situatiei ….bla , bla ,bla
Dificila zi …

Catelusi in nevoie de camine si stapani iubitori! ( Puppies in need for home and loving masters!)

De vreo 3 zile , zi de zi , ma duc sa impart mancare acestor 3 catelusi adusi de curand , cine stie de unde , si de cine , langa primaria Obor. I-am remarcat prima oara in timp ce erau fugariti de cainii comunitari cu vechime ai primariei. De cei doi mici si negri are grija protectiva cel galben. Starea lor de sanatate nu este tocmai buna , in sensul ca cea mica tuseste si tremura , iar cel negru are o plaga la ochi . Cel mare pare sanatos desi nu prea e mancacios sau poate ii lasa pe cei mici sa manance ei mai bine.
Cei ce citesc aceste randuri , si cei care privesc imaginile lor sunt rugati sa isi deschida inima si sa aiba curajul macar spre a le oferi o cazare temporara. Nu am sa va las singuri in ingrijirea acestora , am sa va ajut cu ce pot ( mancare , bani , sprijin) . Asadar , dovedit mila si curajul de a salva acesti pui , de a va deveni cei mai buni prieteni , de a va incanta si alina atunci cand veti avea nevoie!