Good things about going outside with the dog

De cand a intrat sau,  mai  bine zis  , a  scheunat Pufi in viata mea , de-atunci am inceput sa realizez cu o oarecare bucurie ca pot socializa mai usor cu ceilalti stapani de patrupede , deci cu oamenii.  Bine , la un moment dat te cam plictisesti de aceleasi clisee de genul : dar cati ani are cainele dvs ? ce rasa este? de unde l-ati luat , ce ii dati sa manace si intrebarile pot contiuua pe tema cainelui , insa ,dupa mai multe intrevederi cu aceiasi stapani si aceiasi caini , incepem sa ne adresam si alte intrebari , incep sa se schimbe usor , usor , temele de discutie si , astfel , ajungem sa ne deconectam cu adevarat de la problemele ce ne-au tintuit gandurile pana atunci .

Este dficil sa mergi cu 25 de kg de sunca cu blana pe strada mea , mai ales ca se si agita dintr-o parte in alta .Sunt multi bucuresteni  carora frica de caine le provoaca si stare de nervozitate exagerata si , astfel , atunci cand Pufi  in neghiobia lui de animalut cu putin creier si “fara maniere” sare bucuros sa se joace cu unul sau altul trecator , cesta din urma …revoltat “sare” si el …dar cu manie la “gatu’ meu ca il musca animalu’ ( in gandul meu , atunci ,trece un gand subit “daca aveam rotwailler taceai si mergeai mai departe ocolindu-ma) . E o chestie oarecum.. ironica : oamenilor le este frica de cainii fara stapan ( nu imi place termenul “vagabond” ) , cainilor fara stapan le este frica de oameni si cand se intalnesc fata in fata , de obicei , ambele categorii fie o iau la fuga in directii opuse , fie se ataca reciproc …tot de frica .  Solutia salvatoare ar fi ca Omul – fiinta superioara cainelui , cica- sa ajunga intr-un final la concluzia ca : ” ia stai , ma , mai bine nu ma imprietenesc cu el? oare daca il iau acasa si ii dau sa manace , ma mai musca? NU ( zic eu ) , nu te mai musca , bucurestene fitios cu Adiddas pe frunte! Dimpotriva iti va fi recunoscator !  E adevarat , sunt si oameni in acest oras carora le acord toata stima mea . Sunt cei care , cu suflet mare si resurse modeste , reusesc sa adopte de pe strada ,de pe site-uri ,nu caini de rasa cu pretentii , ci suflete amarate de catei , abondonati pe sosele , pe la ghene de gunoi , batuti si schiopi.  Da , lor le incredintez tot respectul meu ! Sunt sigura ca faptele lor nu vor ramane nerasplatite , daca nu in viata asta si daca nu lor , atunci poate in alta viata sau urmasilor acestora.

In fine , revenind la capitolul socializare cu animalul la plimbare , am descoperit diverse personalitati si am constatat ca astfel de intrevederi sunt mai eficiente la nivel de comunicare si interrelationare umana  decat facebook-ul sau hi-5 -ul.  Bine , asta nu inseamna ca iti iei catel doar din motivul acesta  , pentru ca  trebuie sa fii constient si de responsabilitatea intretinerii unui pet.

Mai sunt cateva de spus , chiar multe , daca ma sfortez  :)) , in legatura cu relatia asta m – caine  , numai ca … momentan trebuie sa mi-o clarific .

Aaa , inca un lucru bun , pozitiv pe care il aduce plimbarea outside cu animalu’ : miscarea!  Ca e pechinez sau saint bernard tot trebuie sa il scoti afara , caci altfel iti sare literalmente in cap si se urca pe pereti! Deci , 1 data pe zi tot trebuie sa iti iei adidasii si sa mergi / alergi – atunci cand animalu’ te considera un fel de carucior tractabil – prin jurul cartierului , in primu’ parc la indemana.  Devine stresssant! Cand e ger ..”bucuria ” de a face miscare ….vrand , nevrand , e inzecita! Atunci , stai si te gandesti  de ce ai caine  iar raspunsul vine atunci cand te uiti in ochii lui. D-aia!

In parc cu Pufi , pe ploaie

Azi , in ciuda unei triste si mohorate privelisti , am iesit , vrand , nevrand cu Pufi in parc . In alte circumstante sau mai bine zis , daca nu era el , nu ieseam deloc afara din casa pe o asa vreme si ma cuibaream in pat , cu patura/plapuma pana in gat si dormitam. Dar , am responsabilitatea de a-mi tine cainele sanatos din punct de vedere moral , asa ca , i-am pus zgarda , m-am infofolit cu pulover , geaca si blugi de iarna si ..hai afara!
Spre surprinderea mea , dupa vreo 15 minute a inceput a apara lume cu caini in parc , asa ca , Pufi a lasat ciorile de pe peluza parcului Circ si s-a imprietenit pe rand cu : un beagle , un golden retriver -cred ca asa se scrie- , un john doe – caci nu i-am descifrat rasa- , 2 husky etc… Noi , oamenii , toti infofoliti , cu geci de fas , unii cu fesuri , cu cizme de cauciuc , iar ei …doar cu blanita si pernite ( roze ale lui Pufi).
Imi place asa de mult de Pufi cand se joaca ,caci are un stil tare dragalas : sare in doua picioare in fata celuilalt caine , apoi ii da cu o labuta peste cap sau pe spate ca sa il intarate , apoi cand celalalt vine sa il muste , Pufi se eschiveaza exact ca un boxer si cand oboseste sau e plictisit se da tumba peste cap si se lasa ca un sac cu cartofi jos pe pamant de ii tremura slaninuta ! Ii place iarba cred ca mai mult decat orice covor pufos existent pe planeta asta! Asa ca , urmand ritalul de joaca , s-a terfelit tot in iarba . Se pare ca incepe sa raspunda si la unele comenzi , asa incat , am observat , spre bucuria mea , ca se intoarce catre mine atunci cand il strig . Ma bucur ca nu alearga de capiu prin tot parcul si ca nu ma face sa alerg dupa el pana mi se taie rasuflarea. Tot azi l-am indemnat sa sara diverse obstacole , majoritatea gardurile mici din parc pentru a -si mobiliza si piciorusele din spate. Cu chiu cu vai a reusit sa treaca de gardulete , dar se pare ca fundul il trage in jos uneori ( daca e papacios!)
Asadar , dupa 1 ora si ceva de stat in ploaie marunta si nesuferita , de alergat prin iarba umeda si suportat vant cam naprasnic ,am ajuns acasa. Cum era de asteptat l-a apucat somnul si ce ma bucur! In sfarsit liniste si pace!..pana maine .
Urasc ploaia , urasc mocirla si sper ca maine sa rasara soarele !
La iarna nu stiu cum am sa rezist pe frig cu Pufi in parc …s-ar putea sa ma traga acasa cu sania , caci oricum e destul de puternic si am observat ca nu-i bai daca ma trage dupa el.
In fine , cam asta a fost plimbarea pe ziua de azi …