Ma enerveaza toti badaranii ce nu isi pot tine mainile acasa si cum vad o fata / tanara in rochie mai scurta sau mai vaporoasa probabil simt nevoia barbarica de a o sicana prin atingeri nepermise intr-o societate civilizata . In primul rand ma simt ofensata ca fiinta careia i s-a incalcat spatiul corporal , zona mea de intimitate spatiala si de confort , in al doilea rand ma simt atacata ca femeie . E ca si cand mi s-ar trimite un feedback negativ , pe care eu nu l-am cerut , dar care mi-a fost “bagat pe gat” , fapt ce psihologic vorbind ma afecteaza la nivel de decizie privind vestimentatia mea in societate. Stiu ca in Bucuresti , in anumite zone , daca nu in majoritatea – depinde de cati “tarani” se gasesc pe metru patrat la un moment dat – tinuta feminina , pe un corp feminin este adesea sanctionata prin abuzuri de genul mai sus mentionat : mai o palma pe fund , mai o impingere , mai un ras si o remarca libidinoase , etc , dar e vara , sunt 40 de grade si chiar nu as putea merge in blugi si tricou sub toropeala soarelui. Sunt dezamagita si scarbita de atitudinile dregradante ale barbatilor – nedezvoltati social si sexual- din Bucuresti si cateodata le mai intorc gestul cu cate un cuvant urat sau un gest care sa le dea de inteles ca sunt niste “boi” . Caand s-o emancipa si romanasul de rand ? Probabil cand nu o sa mai asculte manele … Cand “taranasul” de toate zilele nu o sa mai fie uimit ca da , femeile au sani si fund si ca nu se imbraca in rochii , fuste etc ( ma rog , nu toate) doar pentru a fi pe placul trecatorilor , ci pur si simplu pentru ca le este si lor cald si vor sa nu se coaca in pantaloni si blugi!
Uneori ma gandesc sa imi iau un spray cu piper si sa ii sperii nintel pe acesti ofensatori imbecili . Problema este ca , in majoritatea timpului , actioneaza – ca oile- in turma si … tot ei s-a ofensa pana la urma si , pe deasupra , si-ar arata barbatia lovind o fata. Doar orice este posibil in Romania , Bucuresti , 2010 .
Daca si in biserica lumea se comporta ca niste huligani , strigand “hua” si alte interjectii de genul asta de parca s-ar afla pe stadion! Fapta s-a intamplat intr-un oras din sud-estul tarii , unde comunitatea dintr-o zona a respins inlocuirea fostului preot cu unul tanar – care nah , terminase si el facultatea si , normal , trebuia sa manance si el o paine – prin hulituri si strigaturi chiar cand sarmanul tinerel tinea slujba. Intamplarea asta mi-a adus aminte de o parte din Biblie , unde Hristos i-a alungat pe negustori – parca – dintr-un locas sfant . Asa si acum , lumea in biserica ca la piata din Obor , strigand si hulind ca niste comercianti orbiti de cele pamantesti , neputand sa vada acoperisul sfant sub care se aflau. Caci pana la urma , nu conteaza chiar asa de mult preotul , eu consider ca omul ar trebui sa se duca la biserica , cum s-ar duce la Domnul in casa . Acolo poate sa se roage in tihna si sa mediteze asupra vietii sale , privind picturile cu sfinti , cupola bisericii , aprinzand lumanari pentru cei vii , pentru cei morti ….crezand ca ruga sa a fost auzita de Dumnezeu si simtindu-se mai linistit sufleteste.
Poate ca lipsa banilor duce la mancare precara sau infometare si acestea afecteaza gandirea oamenilor. Ma intreb cum au supravietuit si cum se comportau stramosii nostri in timpul razboaielor si a saraciei de dupa ele; imi povestea unchiul meu ca a prins vremuri cand nu aveau ce sa manance , decat balarii fierte si alte vegetale de care lumea in zilele noastre nu s-ar atinge …oare si atunci , din cauza saraciei si foametei oamenii mai huleau preotii in biserica?
Am asimilat multe ganduri , moduri de comportament si perspective de viata decente , corecte , bazate pe dreptate , iubire , iertare , bun simt , am inceput sa cred in ele , dar ma trezesc intr-o societate unde tot ce am asimilat este luat in bataie de joc , terfelit si neconsiderat , neaplicat . Astfel , ma vad in situatia in care trebuie sa iau alta decizie – pe langa multe altele in fiecare zi – : sa imi pastrez valorile si sa ma comport in concordanta cu ele sau sa imi las copilul rebel , viclean , poznas sa evolueze , sa se defineasca intr-un adult …Oare cum ar fi acel adult ?
In mod sigur , acel adult ar fi egocentrist si , probabil , oportunist.
Asta e , vine din nou si atunci sper sa ma gaseasca mai pregatita de canicula , cu mult mai buna voie buna , calm si chef de viata …
) si fumurile din capurile lor 
) , ca p-afara e mai putina lume , de parca Bucurestiul se mai aeriseste de oameni , si ca ma pot plimba ca unul din personajele acelea din cartile englezesti boeme , prin ploaie , singura sau cu Adi fara sa ne imbulzim de ati oameni.
