Si a venit 2012..

Si am intrat intr-un nou an , unul controversat datorita conotatiilor pe care calendarul mayasilor i le-au atribuit , unele deloc entuziaste. Dar , momentan , nu s-a intamplat nimic deosebit pe mapamond asa incat imi permit sa sper ca voi reusi sa indeplinesc macar o mica parte din planurile pe care anul trecut le-am agatat in cui din varii motive. Am multe de recuperat , mai ales din perspectiva profesionala
Dar mai bine incep prin a-mi structura viitorul in pasi cat mai mici si in detaliu , mai putin sub forma idealurilor si mai mult sub forma “aici si acum”, adica modelarea prezentului. Aceasta imi va fi ambitia pentru acest an , iar daca intre timp planurile imi vor fi deturnate de implinirea profetiei maiase …asta e , macar voi avea satisfactia incercarii.:)
Si , totusi nu acesta este subiectul pe care vreau sa il descarc acum , aici . Am realizat astazi , vizitandu-mi pagina de facebook, ca unul din riscurile la care te expui inscriindu-te in diverse grupuri ( si mai ales in cele active) este acela ca o foarte mare parte din anunturile de pe wall vor fi de la membrii acelui grup. Iar eu m-am inscris la cateva a caror principala preocupare o reprezinta evidentierea situatiei barbare in care se afla animalele domestice din Romania ( cainii fara stapan in special) , postarea diferitelor anuturi de adoptie ale acestor biete vietati gasite si luate de prin tot felul de cotloane jegoase , mai mult sau mai putin dosite, de persoane inimoase , umane , postarea cazurilor fericite de animale care au fost adoptate dar si a celor nefericite in care brutalitatea umana a omorat o multime de caini , pisici , in care stapanii de caii abuzeaza prin infometare si bataie bietele animale si lista poate continua. Ei ,incetul cu incetul am observat ca wall-ul devine aglomerat mai mult cu postari despre cruzimea umana ( postari legitime , cazuri reale) , si mai putin cu altfel de activitati, de fapt , le cam eclipseaza pe celelalte .Astfel , am ajuns sa prevad inainte de a-mi vedea pagina cam ce fel de noutati ma asteapta.
Sigur , as putea sa ma dezabonez de la grupurile respective , dar ideea de a da un share in anumite cazuri prietenilor din lista , share care ar putea aduce dupa sine o mana de ajutor , un stapan pentru un animal de pe strada , ma impiedica sa fac acest pas. Si oricum , asta nu ar rezolva problema reala , evidenta de pe strazi. Doar ca ma intristeaza si ma infurie adesea cand am in fata imaginea unui pui de catel strangulat sau decapitat sau infometat etc si ma duce la ideea ca societatea actuala e destul de bolnava , iar mai departe , ca o consecinta , ma gandesc ca aceasta boala , prin contagiune se evolueze sau sa se perpetueze in timp catre noile generatii. Cruzimea fata de animale ar putea deveni , la noi cel putin , un virus subliminal daca nu luam masuri la scala majoritara. E o teorie , dar avand in vedere ca persoane investite cu autoritate in anumite structuri politice lupta cu perseverenta pentru ca o gramada de caini fara stapan sa fie ucisi , masacrati …atunci , teoria aceasta s-ar putea transforma in stare de fapt. Personal , eu as include ca si conditie pentru ca o persoana sa acceada la o functie in structurile politice , trecerea cu brio a unei evaluari psihologice. Istoria doar e martora incontestabila a catastrofelor produse de oameni dezechilibrati psihic care au reusit sa ocupe functiile inalte in diverse state.
Si ar trebui , de fapt, ca periodic politcienii , mai ales cei romani sa fie evluati psihologic…macar , daca la nivel de aptitudini si performante nu le cere nimeni explicatii.
Asadar , revenind la subiectul initial , cum nu ma pot convinge sa renunt la membership-ul din cadrul acestor grupuri , dar nici nu pot deveni indiferenta la vederea unor imagini socante …concluzionez ca mai bine nu mai intru pe facebook. Oricum pentru mine nu reprezinta o sursa vitala de noutati, cel putin momentan.

Blackie’s been neutered!

In sfarsit , am trecut si peste asta! Marti am reusit sa ma mobilizez spiritual si impreuna cu Adi , am dus-o pe Blackie la vet pentru sterilizare. Cu o zi inainte imi faceam tot felul de griji , de ganduri -mai mult negative- privind operatia , recuperarea , transportul …dar azi , Blackie s-a simtit vioaie si se reface aparent rapid. Dintr-un punct de vedere regret ca a trebuit sa o pun intr-o situatie inspaimantatoare- cel putin pana cand sedativul a inceput sa isi faca efectul- , pentru ca genetic s-a nascut cu aceasta functie la fel ca toate celelalte animale – inclusiv si omul- , dar consider ca in momentul actual si in societatea in care traim ( nu neaparat cea romaneasca) reproducerea cainilor si inmultirea lor reprezinta pentru cei mai multi dintre ei o viata mizera de cele mai multe ori , chinuita , in care cu greu gasesc oameni binevoitori care sa le mai arunce un os sau sa-i adaposteasca . Adesea sunt chinuti fizic gratuit si traumatizati mai grotesc decat orice film horror poate imagina. Un alt aspect al fi cel al resurselor personale care nu mi-ar permite sa hranesc zeci de caini care ar rezulta din cele 2 reproduceri anuale.
So , era inevitabila sterilizarea.
Extrapoland ideea insa , ce-ar fi ca pe viitor si oamenii ( sau anumite rase) sa recurga la aceasta metoda , nu din rasism , ci ca pe o masura adaptata realitatii lor de atunci . Oricum resursele se imputineaza , numarul oamenilor creste pe zi ce trece- mai ales datorita anumitor tari ; spre exemplu , India . Cei mai multi dintre locuitori pe langa faptul ca sunt saraci lipiti pamantului , au ajuns la un nivel de existenta atat de mizera incat echivaleaza intrucatva situatia deplorabila a cainilor vagabonzi de la noi din tara , desi poate exagerez , dar nu prea mult cred. Si daca stai sa te gandesti e paradoxala situatia. Conditiile lor de viata sunt foarte sarace , mizere si totusi contiunuua sa se inmulteasca , sa supravietuiasca! ( la fel , de altfel , ca si tiganii de la noi , care iarna la -x grade , pe cand mie imi dardaie ciolanele sub 2 pulovere si blugi grosi si etc , ii vad pe puradeii de la mine de pe strada ba desculti si in picioarele goale alergand prin zapada ,ba fara geaca sau pantaloni …si uite ca an dupa an traiesc , cresc si se inmultesc asa cum pot!) Si , pana la urma n-as avea nimic impotriva acestui fapt , chiar il consider un soi de mutatie genetica , dar fenomenul se opreste doar la sistemul imunitar nu si sa zicem la cel al inteligentei – utilizate in scop pozitiv social drept urmare , inmultirea persoanelor cu un risc inalt de conduita antisociala – fie ca e invatata sau adaptativa – inseamna un minus pentru societate .
Sper sa nu apuc ziua cand 60% din romani , vor fi practic rromi /tigani!
Revenind la topicul initial , cred ca urmatorul pe lista pentru sterilizare e Puf !

Poza serii

Alintata mea si cel mai energetic patruped pe care l-am avut vreodata, intr-un final a obosit ! In sfarsit liniste si calm:)
P.s : Cu fiecare zi observ cat de inteligenti pot fi cainii; spre exemplu , Blackie – in special – , dar si Pufi isi dau seama numai din tonul vocii mele cand aceleasi cuvinte le pot lua in serios si cand reprezinta doar tachinare sau indemn la joaca , caz in care Blackie imi raspunde printr-un scurt ham chiertanit:))
Viata e mai vesela cand ai un caine ca Blackie , care sa te amuze cu energia sa si cheful de joaca permanent si unul ca Pufi , care cu o anumita privire blanda te cucereste imediat!

i love my dogs

imi este asa de draga de catelusii mei in seara asta , de modul cum se ghemuiesc ei sa doarma , de cum misca degetelele si tresar cand viseaza ca alerga sau de cum misca codita si sunt veseli in somn , incat simt nevoia sa ma exprim! acum un an nici nu visam ca o sa am doi caini , ca o sa invat psihologie canina , ca o sa imprastii bani la veterinari , cum arunca tiganii pe la nunti ” fara numar , fara numar” si ca o sa miros tot felul de boabe pentru caini :p , ca o sa ies cu ei in fiecare zi la plimbare – cu punga de rahatel dupa mine- si ca , in cele din urma, o sa cunosc tot felul de oameni , cu tot felul de povesti legate de viata lor , a cainilor acestora … Nici nu stiam ca exista tarc pentru caini in parcul Obor pana acum un an si jumatate:)) !
am inceput sa cunosc o “societate “de care nu aveam habar si cred ca cei doi catei ai mei contribuie la umanizarea mea mai mult decat oamenii in sine. paradoxal , dar alaturi de ei am invatat ca animalele nu sunt niste corpuri straine robotizate , fara o farama de constiinta a propiei lor existente , si , drept urmare , daca pana si mamiferele ,consider eu , percep si interpreteaza realitatea si manifesta feedback emotional , atunci poate ar trebui sa acord mai multa atentie oamenilor si sensibilitatii lor. daca am fi cu totii mai atenti unii fata de altii , atunci “lumea ar fi un loc mai bun de convietuit”!
revenind la starea mea de spirit si la ale mele odrasle paroase , ma bucur ca am posibilitatea sa ii cresc , ca am putut sa ii salvez de pericolele existente pe strada ( masini , gunoaie , foame , sete , hingheri , oameni mai putini milosi si altele) si ca imi fac viata mai “pufoasa” , desi nu neaparat mai usoara:P , dar ma amuza teribil cu giumbuslucurile lor , cu pofta lor de joaca , cu urechile lor blege si mai ales cum se saboteaza unul pe celalalt la mancare.
m-as simti asa de bine sa vad cum si alti oameni si-ar deschide orizontul si ar constata binele pe care l-ar face atat lor , cat si animalelor abandonate ( caini , pisici , cai , etc) adoptandu-le sau mai bine zis adapostindu-le!
p.s o mica monstra cu pufoseniile mele preferate :

Pichetare impotriva eutanasiei cainilor maidanezi

Nota informativa privind situatia maidanezilor din Bucuresti siRo : Marti , 20 sept, are loc o noua pichetare in parcul Izvor , la alveole intre orele 9-14 . Pichetarea se refera la dorinta iubitorilor de animale ca legea deputatului Marinescu , privind masuri clare de gestionare a animalelor domestice cu si fara stapan , sa fie adoptata in Camera Deputatilor. Ce inseamna in realitate aceasta lege : – infiintarea unui registru al animalelor cu stapani ;
-microciparea acestora pentru identificarea stapanului in cazul in care sunt “pierduti” / lasati pe strada;
– amendarea celor care isi maltrateaza , abuzeaza si isi abandoneaza animalele domestice conform prevederilor din lege etc
– sterilizarea cainilor cu si fara stapan si promovarea adoptiei ca masura de a reduce numarul cainilor vagabonzi etc
Mai pe scurt , ar fi o lege specificata clar , aplicabila si viabila.
Deci , sper sa fie cat mai multa populatie la pichetare pentru ca in fond cainii de pe strazi sunt responsabilitatea noastra , a comunitatii.

Panorama bucuresteana

Este inevitabil,de fiecare data cand trec pe langa Universitate e musai sa vad sarmani fara case , sa trec pe langa debili mintali gen schizofreni sau pur si simplu “oameni ai strazii”. Si culmea ironiei , trecand pe Calea Victoriei am intalnit excursionisti straini ( francezi parca) cascand ochii la vitrinele mari – si cam goale- ale magazinelor de lux. Ma intreb ce ganduri si sentimente le-or starni oamenii abandonati ai societatii romanesti. De altfel , oare de ce or veni straini sa viziteze Bucurestiul? De atata timp e vestit ca fiind ” un lighean cu laturi” la propiu si la figurat. In afara cateorva muzee , o gradina botanica si cinematografe , n-ai ce sa admiri.
Centrul Bucurestiului nu reprezinta o panorama nemapomenita de contemplat . Este un furnicar de masini , inghesuiala , strazi inguste , pe unele parti , pe unde mana constructoare a lui Ceausescu nu a ajuns , cladiri vechi , boieresti dar darapanate , adapostind fie gunoaie , fie tigani- alte gunoaie , dar umane. Per ansamblu , totul este invaluit de un miros puternic de noxe.
Dar , poate asta e motivul excursionistilor de a vizita Capitala…sa vada cum degradarea umana se imbina cu fitele de prost gust , cum magazinele de lux ascund cladiri dezafectate si cum centrul istoric chiar te duce inapoi cu sute de ani pe cand nu exista trotuar sau pavaj , ba intr-un timp iti punea la incercare si abilitatile de acrobat , calcand pe barne putrezite si cam incomplete.
Revenind insa la prima afirmatie referitoare la oamenii strazii , ma impresioneaza imaginea lor de fiecare data si ma intreb cat de dificil le este sa duca o viata atat de oropsita. Ma intristez , dar merg mai departe caci realizez ca nu pot sa ii ajut sau poate nu am curajul sa ma implic , poate amandoua.
Dar , in mod sigur , guvernantii si politicienii nostri ar putea sa schimbe situatia lor defavorabila , injositoare. Ar putea , insa nu o fac . Spre exemplu , chiar astazi la stiri am auzit doua vesti paradoxale : pe de -o parte Guvernul , in ciuda impozitelor pompoase si reducerilor de venit , tot nu reuseste sa obtina bani pentru Sanatate si Pensii , pe de alta parte Basescu doreste jucarii noi pentru armata : niste avioane de lupta ultra , mega etc americane ,pe care bineinteles , le-ar putea lua la pret “redus” din x motive. Sooo, ce zice Base ” la dracu cu boschetarii si handicapatii , hai sa luam avioane de lupta !”Sa mai zic de problema cainilor maidanezi , ca se reincepe dezbaterea subiectului si se incearca cu indarjire evitarea aprobarii unei legi bine conturate? E un mizilic pe langa avioanele de lupta!
Sa se apropie oare vreun razboi ceva in care Basescu ne baga la inaintare , in timp ce el fuge cu familia pe insulele Maldive?
Ramane de vazut si bineinteles, trait…daca nu cumva in 2012 chiar vine Sfarsitul si atunci restul nu mai conteaza!

No Planet of the Apes!

Am inceput sa evit filmele cu si despre animale ; filmele care pun accentul pe cat de mult societatea actuala distruge mediul natural specific fiintelor non umane. Imi produc suferinta si un gust amar. Ma fac si mai constienta de un adevar pe care il stiu si nu il accept , nu il agreez : oamenii au transformat habitatele naturale in spatii personale , in locuri asa zis evoluate si benefice doar lor . Si in goana evolutiei si-au complicat atat de mult existenta incat a supravietui nu se mai refera la mediu in sine ci mai degraba a supravietui in societate , printre alti homo spaiens. numai ca animalele nu apartin societatii umane , in sensul ca ele au nevoie doar de natura nealterata si de spatiu de miscare . Animalele au instincte puternice si doar in anumite circumstante reusesc sa isi modeleze acele instincte astfel incat sa se ajusteze noului mod de a trai al oamenilor ( si aici ma refer la caini si pisici in principal) Animalelor nu le pasa de aspect , de bani , de masini , de asflat sau bijuterii.
De aceea , stiind cat de mult ne-am indepartat de natura ,de simplitate , de sanatate , ma doare sa constientizez inca o data durerea si disconfortul pe care il producem celorlalte organisme alaturi de care noi am putut evolua , dar in acelasi timp fata de care ne-am indepartat.
Drept urmare , nu am sa ma uit la Planeta Maimutelor , imi este de ajuns sa vad cainii vagabonzi din Bucuresti si oamenii fara case , respinsi de societate si de familie . Imi aduc la cunostiinta in fiecare zi perspectiva pe care filmul respectiv vrea sa le-o arate spectatorilor.
hmm, da sunt constienta de prea multa tristete si cred ca supracompensez si pentru altii!

depressive mood day

alas , the feeling of uselessness filled me up and went overboard today! I did nothing important today,nothing worth remembering , nothing to help me get out of this “housewife situation”. Yesterday i spent hours deciding wheter to go shopping or not ! Shopping, a word that thrills every other girl except myself. Why ? It’s simple; for instance i went last Saturday shopping for new clothing for me and my boyfriend and in the end we came to this: hours spent dragging our feet in the mall and searching for stuff = 5 ! 5 hours for 2 pair of jeans , 2 t-shirts and 2 blouses. The boyfriend announced with firm determination that i am not going to see him shopping for clothing with me at least for 5 months:P
So , long story short , i always manage to spend a lot of time while allegedly buying stuff, where in fact i am so undecisive that in the end i give up and choose the thing that i liked from the begining , after killing my feet and chasing my tail all around that freakin’ place!
i wish i had interesting things to say and thus , have subscribers ( like on youtube) and be paid for just talking or typing….like some people are
But i don’t have , so i still have to find another way out of this fear i have to just take things as they are and think only about myself , my wishes , my life .

28 sau 13?

Se pare ca 28 nu e numarul meu norocos, si nici al lui Adi
Azi trebuia sa termin cu anumite chestii de instalat prin casa , nu am reusit insa pentru ca nu au fost finisate …apoi , dupa o indelunga taraganare in care l-am convins pe Adi sa mearga la cumparaturi …s-a dovedit a fi nu cea mai inspirata idee. Am uitat ca traiesc pe strada “viitorului” unde trebuie sa iti programezi iesirile in oras in functie de programul de stat afara al catelului unor tigani. Intr-un fel mi-e mila de potaie , dar mila se termina in momentul in care s-a infipt in piciorului prietenului. Norocul lui ca i-a sfasiat nintel doar pantalonii si i-a punctat in doua locului tibia !
Apoi , a urmat marea comedie cu sunatul la politie , cu politia care nu a facut mai nimic ( decat inregistrarea unui buletin) , cu 2 ore de stat la camera de garda pentru injectia antitetanus in care , bineinteles , am aflat si problemele altora.
Cea mai tare faza a fost cand un “cetatean’ i-a povestit doctoritiei ca a venit tocmai din Craiova pentru o injectie antirabica , nefiind muscat de ceva /cineva , ci prevenitiv ca era medic veterinar .Am ras si m-am minunat inca o data de cat de aseamantoare este societatea actuala cu cea din operele lui Caragiale.
Deci , Adi e eroul meu , s-a luptat ( desi nu prea i-au iesit pasientele ) cu bestia de potaie ca sa imi apere mie ciolanele ) Drept rasplata doua injectii in umar , dintre care una chiar il doare
So…28 , e o data de urmarit pe viitor pentru intamplari …dubioase.

Confuzie

Cred ca am ajuns in acel punct din viata unui om cand – daca are putina constiinta de sine- sta si se intreeaba :” ce fac ?” Cine sunt , cine vreau sa fiu si am vreun scop sau plutesc zi de zi printre valmaseala creata de altii ?
Cand eram mica visam adesea despre cat de multe o sa fac si o sa am . Visam ca o sa am o profesie clar definita ( desi , nici pe atunci nu aveam o idee exacta despre o profesie anume )si o sa castig multi bani si o sa fiu o persoana sigura pe sine , hotarata in tot ceea ce va face si mai mult decat atat , isi va ajuta parintii astfel incat sa le ofere un trai confortabil si relaxant. Visam…dar , nu mi-am pus visul in practica , nu l-am transformat intr-o ambitie personala puternica nu stiu cum , dar frica mea de “lume” , de esec si izolare s-a transformat in realitatea si cosmarul prezentului.
Tin minte ca eram in clasa a 7a , la ora de engleza , si unul din subiectele abordate a fost sa vorbim in engleza – off course- despre cea mai mare temere a noastra. Atunci , singurul gand persistent care mi-a venit in minte a fost: “Mi-e frica sa nu ajung o persoana fara casa , fara serviciu , respinsa de societate – un vagabond!”
Ei bine, 12 ani mai tarziu ma observ si acelasi gand ma sperie in continuare , mai ales ca am ratat cateva oportunitati de angajare , din care am descoperit cat de dificil imi este sa ma acomodez rutinei profesionale. Ultima oportunitate se referea la un post de operator de sondaje . Din primul interviu mi s-a parut un job bunicel , un part-time lejer si putin stresant. In momentul in care am si testat “terenul” mi-am dat seama ca nici 4 ore nu as fi rezistat intr-un mediu galagios , in care trebuia sa ma concentrez pe vocea unui oarecare din casca si sa reusesc sa il fac atent la niste intrebari plictisitoare si repetitive care durau in jurul a 20 -25 de minute. Ma plictiseam eu citind intrebarile , daramite cel care trebuia sa raspunda!
Si asta a fost doar problema majora , caci mai erau altele legate de atmosfera de lucru ( prea cald in camera , niste birouri stil japonez ca niste cutii, supervizor etc) .
Erau persoane cu vechime , care rezistau presiunii si plictiselii rutinei. Eu am renuntat numai dupa aprox. 4 ore . Am plecat cu durere de spate si gat , ametita si cu voci in urechi!
Si , totusi , in ciuda evidentului disconfort fizic …era un job , o sursa de bani . Baniiiii! Totul se invarte in jurul banilor !
De atunci , dezamagita , am inceput sa ma gandesc foarte serios la ceea ce vreau sa fac . Evident , nu sunt intr-o stare psihica foarte buna , foarte echilibrata , dar nu sunt unica , mai sunt si altii la fel si aceia in schimb , reusesc sa stea , sa suporte rutina unui loc de munca!
Deci ,…caut sa ma inteleg , caut motivatii , caut scopuri in mine , ceva trebuie sa fie .
( Mi-e ciuda , uneori , pe acei oameni care , inca de mici , si-au stabilit profesia , stiu cum vor sa se integreze in societate ca si statut profesional : ‘vreau sa fiu doctor ” sau “vreau sa fiu profesor” sau “vreau sa fiu pilot ” etc)
Sau poate nu am destul energie mentala , poate ar trebui sa ma fac agricultor si sa imi fac o ferma.( si totusi , vreau mai mult decat atat , dar ce???)
In fine , pe langa nedumerirea mea …mai am un inamic – timpul- care face ca situatia mea sa fie si mai complicata decat e. Nu pot sta o vesnicie sa realizez ce vreau sa fac sau cine vreau sa fiu . Trebuie sa ma hotarasc – si repede- pentru ca timpul zboaaaaara si …crap:(
Deci…cine sunt?….ce vreau??…